Joi, 19 septembrie, după terminarea programului de lucru, angajaţii Donau Chem au mers în faţa pavilionului să îşi ceară drepturile. Protestul a fost prea respectuos fata de situaţia disperată in care se gasesc acestia. Muncitorii trebuie să lupte dacă vor să mai vadă vreun ban de la conducere şi patron. În orice caz, după o perioada în care au fost mintiti, angajaţii au ajuns la capătul răbdării şi pentru început e bine că îşi arată nemulţumirile. Protestul trebuie să fie vizibil la nivel naţional, fiindcă numai aşa se poate întâmpla ceva bun. Preşedintele sindicatului TurnuChim, Gabriel Dimancea, nu a fost la miting, fiind prins cu alte treburi. Mai bine pentru el că nu a fost, căci primea numai huiduieli. Din păcate, nu s-a rezolvat nimic pentru ca directorul general Ioan Ban nu poate, nu ştie sau nu vrea să găsească soluţii. Ţinând cont de acest fapt, singurul în măsură să vorbească angajaţilor este patronul.
Printre cerinţele salariaţilor a fost trecerea în şomaj. Da, muncitorii vor şomaj, din cauză că aşa nu se mai poate. Nu mai are rost ca aceşti oameni să vină la combinat dacă nu sunt plătiţi. Şi aşa sunt din ce în ce mai mulţi angajaţi care, pur şi simplu, ajung cu greu la combinat. Adevărate drame sunt în familiile chimiştilor care nu ştiu de unde să se mai împrumute ca să reziste. Un protest ca cel de ieri trebuia făcut cu mult timp în urmă, iar după aceea altele, de o amploare mult mai mare, astfel că nu se ajungea în situaţia de acum. Toată ţara trebuie să ştie că cel mai bogat român nu îşi plăteşte angajaţii şi că îi tratează ca pe nişte sclavi.