Ziua de 9 iunie este, prin tradiţie, una de sărbătoare în comuna Islaz. La 9 iunie 1848, în cadrul unei adunări populare, a fost adoptată Proclamaţia de la Islaz, documentul programatic al Revoluţiei de la 1848 în Ţara Românească. De câţiva ani, 9 iunie este Ziua Islazului, astfel că Primăria şi Consiliul Local organizează diverse manifestări pentru a celebra acesta sărbătoare. În acest an, primarul I.Geara a făcut eforturi şi, insipirat de Cuclea al nostru, a reuşit s-o dea în bară cu serbarea. Ca şi la Turnu, tarabele negustorilor au cam rămas fără clienţi, sărăcia din Teleorman fiind nu proverbială, ci o cruntă realitate.
Programul artistic, cel care face fala sărbătorii, a fost mai mult decât jalnic. Cele trei "vedete" aduse pe bani mulţi au dezamăgit, lumea fiind nemulţumită de calitatea prestatiilor. Ionut Perete a încercat să producă ceva entuziasm, însă valoarea slabă şi sonorizarea au făcut ca totul să fie jalnic. A urmat cunoscuta Nicola, una dintre interpretele de valoare ale muzicii uşoare româneşti. Din păcate, se pare că timpul acestei cântăreţe a cam trecut, despărţirea de soţul şi compozitorul Mihai Alexandru lăsând urme. Nicola a coborât printre oameni, încercând să anime lumea, însă sonorizarea i-a pus şi ei capac. Ultimul interpret, Ion Popa, a cântat aceleaşi melodii pe care le-a prezentat şi la Turnu, astfel că spectacolul nu a avut nimic nou. Islăzenii au venit în număr mare, însă, după ce au ascultat câteva melodii, au cam început să plece. Să dai o grămadă de bani pentru aducerea unor interpreţi şi să ai o sonorizare de doi bani, iată realizarea lui I.Geara. Ce să mai spunem de prezentatori, au fost "sublimi". Păcat că o sărbătoare frumoasă s-a încheiat atât de slab.