Revenim la Parada Europei prin publicarea unui articol, primit pe e-mail, de la unul dintre cei care au participat la această paradă. Articolul reprezintă o analiză a spectacolelor prezentate de Colegiul Unirea din Turnu-Măgurele ( mai ales) şi Colegiul Saligny din Roşiorii de Vede.
"Privită într-un mod idealist și cu inocență de adolescent, Parada Europei este o bună ocazie de etalare a creativității și a bucuriei muncii în echipă, într-un județ dominat de sărăcie, lipsit de viață culturală veritabilă și de mijloacele de divertisment accesibile tinerilor europeni. Prin definiție, parada presupune etalare, afirmare a individualității, parodie, joc. A-i pune pe liceenii teleormăneni în situația de a se manifesta astfel o dată pe an, în așteptarea unei recompense generoase, a fost un demers care i-a mobilizat din ce în ce mai bine pe elevi și profesori. Astfel, s-a ajuns în situația în care unele dintre reprezentații să cuprindă veritabile momente de “artă”, cum bine a punctat în discursul său de la Zimnicea, domnul Liviu Dragnea.
Vom încerca să demonstrăm în continuare că, în cazul unor programe, spectacolul veritabil a rămas doar „artă pentru artă”, ele neintrând în ierarhizarea care contează (Marele Premiu și Premiul I), o ierarhizare realizată de un juriu prestigios, dar mai ales „imparțial”. Aceste programe reprezintă din punctul nostru învinșii, dar niște învinși „executați” mai degrabă în culise.
Ceea ce înțelegem noi, la fel ca domnul Dragnea, prin „artă”, cu referire la paradă, sunt acele momente deosebite din cadrul unor programe care reprezintă mai mult decât o defilare mecanică și o mimare statică, ele înseamnă originalitate, expresivitate, dinamism, efort colectiv, atât fizic cât și logistic-organizatoric. Valorificarea într-un mod creativ și original a unor mituri, evenimente istorice, teme folclorice, motive culturale din diverse epoci, conferă dimensiunea de spectacol a oricărei parade. Analiza spectacolului presupune fixarea unor repere clare ce trebuie căutate în programe. Fiind vorba de un spectacol –concurs, vom urma modelul competițiilor artistice analizând:
-Conținutul programului: Pornind de la cuvintele promotorului paradei, d-l Dragnea („mai ai multe de învățat despre Europa”), vom căuta în programe momente importante și reprezentative ce țin de istoria, cultura și civilizația țărilor .
-Partea tehnică se referă atât la calitatea execuției, la numărul și densitatea momentelor reprezentate, cât și la calitatea costumelor și a întregii recuzite folosite.
-Partea artistică se referă atât la inventivitatea, originalitatea și expresivitatea programelor, cât și la modurile și mijloacele prin care s-au făcut trecerile de la un moment la altul, extrem de importante într-un spectacol contracronometru de cca 20 de minute.
Din start, toate liceele trebuie apreciate pentru eforturile reușite de a se prezenta într-un mod onorabil, în ciuda unor resurse evident inegale, în multe reprezentații existând momente artistice remarcabile.
Un prim program care a fost surclasat de juriu a fost cel al Liceului Saligny din Roșiorii de Vede, liceu care a reprezentat România. A fost un program bogat, dens, care a trecut prin toate momentele importante ale istoriei noastre, și a făcut-o într-un mod echilibrat, fără patetism și eroisme ieftine. S-a văzut în program o mână de scenarist care a legat foarte cursiv părțile programului ( formarea poporului român, unirile) și a speculat momente ce au reflectat foarte bine mentalități românești (faza din final cu protagoniștii filmului B.D.) Dansurile , în special „Călușul”, au fost spectaculoase și bine executate tehnic. Un program care merita, în opinia noastră, să între în grupul primelor șase .
Adevărata victimă colaterală a jurizării paradei a fost, fără îndoială, Franța, reprezentată de Colegiul „Unirea” din Turnu Măgurele. Chiar având o miopie fiziologică e nevoie și de o miopie a bunului simț pentru a nu admira spectacolul-total, angajamentul fizic și ritmul debordant în care s-a derulat programul.
Din punctul de vedere al conținutului, a oferit o incursiune în marile momente din Istoria Franței, din care, ca necunoscător, rămâneai cu ceva: întemeierea statului medieval francez și apărarea sa (Roland și Ioana D Arc), Renașterea, Barocul și Epoca lui Ludovic al-XIV-lea, Epoca Revoluției Franceze și a lui Napoleon, secolul al-XIX-lea și secolul lui De Gaulle. Trecerea de la un moment la altul a fost rapidă, fără timpi morți, iar coloana sonoră a fost impecabilă și a redat fidel atmosfera fiecărei epoci. Dificultatea reprezentării unei țări importante constă în numărul mare de momente din care trebuie să alegi și aici un loc important îl are firul care leagă programul, laitmotivul său. În cazul Franței, acest laitmotiv a fost „Onoare și credință”, și el se regăsește în aproape toate momentele, de la sacrificiul lui Roland și al Ioannei D Arc, la discursurile despre onoare și patriotism susținute de revoluționarul din 1789 și de generalul De Gaulle.
Dansul a avut acoperire în toate epocile istorice menționate, în afară de cele de epocă( renascentiste, menuet, can-can, boleroul, plus două dansuri moderne) existând și cinci dansuri populare din zone diferite ale țării. Efortul și dinamismul programului rezultă evident din această statistică greu de bătut. Să nu uităm că în dansul modern de final au fost prinși toți elevii, care s-au mișcat cu sens, nu doar au salutat publicul sau au împărțit mâncare și băutură juriului. Aceasta în contrast cu monotonia și lentoarea în care s-au derulat părți din programele unor câștigători, generoși însă cu sacoșele.
Din punct de vedere tehnic și fizic, Franța a avut unul dintre cele mai dificile programe, pentru că în majoritatea momentelor au fost implicați mulți elevi, ceea ce a făcut necesar că aceștia să se mobilizeze la maxim , mulți elevi schimbându-se de cîte 4-5 ori și fiind mereu pe muchie de cuțit în ceea ce privește sincronizarea cu programul. Dansurile au fost numeroase și grele, chiar riscante, tocmai de aceea imperfecțiunile ( la can-can, de exemplu ) sunt scuzabile. Can-can- ul, menuetul și, mai ales, boleroul sunt dansuri grele, nu se pot compara, orice s-ar spune, cu horele. Virtuozitatea, care putea duce oricând la ratare, s-a văzut în dansurile cu sabotul sau printre sticlele de vinuri. Folclorul francez a fost bine reprezentat de dansurile populare diverse, care au reflectat ritualurile producerii vinului precum și secerișul.
Costumele au fost un alt punct de atracție, pentru că au fost foarte multe, elegante și atent selectate în funcție de epocă sau de regiune( la dansurile populare). O mențiune specială pentru explozia de culoare și eleganță a rochiilor de la can-can. Dintre momentele de originalitate și expresivitate, amintim momentul Ioanei D`Arc și, mai ales, al dansului călugărilor transformați în coloane aflate în mișcare. Apoi, evident, Boleroul, un moment distins și elegant al întregului concurs. Un dans complex, greu, realizat de balerini, a fost transpus, fără a se face de râs, de copii de 16-17 ani. Per ansamblu, scena a fost în majoritatea timpului dinamică, plină de personaje antrenate în mai multe momente, deseori simultane.
Din acest punct de vedere, dar și din altele, Franța se apropie cel mai mult de Portugalia (Liceul Cuza), ambele fiind programe diverse, elegante și bine articualte, programe care s-au apropiat cel mai mult de valoarea Marelui Premiu.
Franța a avut însă mai puțin „noroc”. Să nu pui acest program măcar în primele șase, arată reauavoință dictată de alte „priorități” . Elevii și scenariștii programului merită toate felicitările, pentru ce au realizat, și trebuie să încerce să uite euroii pierduți. Aceasta, pentru că au făcut spectacol, și altceva nu trebui să conteze pentru tineri ce trebuie formați să fie cinstiți și să valorizeze fair-play-ul ( asta înseamnă să ai mentalitate europeană), chiar dacă au fost victimele lipsei lui. Liceul Unirea ar trebui, în mod normal, să evalueze în viitor sensul participării sau, de ce nu?, al neparticipării la acest show. Pentru că elevii, copiii, sunt cei care, în final, suferă.
În încheierea acestei prime părți aștept să fiu contrazis în stil european prin logică și coerență a ideilor și nu în stilul românesc, al țâfnei autosuficiente și îngâmfate."
Iata o parte din spectacolul prezentat de liceenii de la Colegiul turnean Unirea:
)